ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață. Vezi definitia »

paradáisă, paradáise, s.f. (reg.) 1. pătlăgea roșie. 2. numele unei varietăți de viță de vie. Vezi definitia »

AMBASÁDĂ, ambasade, s. f. Reprezentanță diplomatică pe lângă guvernul unei țări străine, condusă de un ambasador. ♦ Clădire în care își are sediul această reprezentanță. – Din fr. ambassade. Vezi definitia »

ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [Acc. și: anátemă] – Ngr. anatema. Vezi definitia »

TĂȘÚLCĂ, tășulci, s. f. Tașcă. – Din tășulă + suf. -că. Vezi definitia »