gunói (-oáie), s. n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămășițe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul); gunoier, s. m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoiște, s. f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

pripói², pripoáie, s.n. (înv.) metal care servește la lipit sau la sudat. Vezi definitia »

fărșingói, fărșingói, s.m. (reg.) fărșangar. Vezi definitia »

nădrăgói, nădrăgói, s.m. (reg.) țărănoi. Vezi definitia »

ciorcói s.m. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »