ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. Vezi definitia »

UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. Vezi definitia »

CÁRTNIC s.m. Ofițer care face de cart pe o navă. ♦ Grad de caporal în marina militară; marinar cu acest grad. [< cart]. Vezi definitia »

FÓRMIC, -Ă adj. Acid formic = acid corosiv care se găsește în stare naturală în corpul furnicilor; aldehidă formică = formaldehidă. [< fr. formique]. Vezi definitia »

EMPIRIOCRÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al empiriocriticismului. (< rus. empiriokritik) Vezi definitia »