sfârliúș s.n. (reg.; în sintagmă) sfârliuș de gheață = ghețuș. Vezi definitia »

vámeș s. m. pl. vámeși Vezi definitia »

țintéș, țínteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal). Vezi definitia »

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic. Vezi definitia »

BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii-închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + roș. Vezi definitia »