BAIA DE ARIEȘ, com. în jud. Alba, pe Arieș; 4.974 loc. (1991). Expl. de min. auro-argentifere și complexe. Fabrică de conf. Produse alim.; prelucr. lemnului. Stație de c. f. În epoca romană, cel mai important centru de exploatare a aurului de pe valea Arieșului. Atestată documentar din 1352. Biserica din Deal (sec. 18). Vezi definitia »

odoráș s. m., pl. odorași Vezi definitia »

strohotíș, strohotíșuri, s.n. (reg.) V. stroh (1). Vezi definitia »

măcéș (măcéși), s. m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – Var. măcieș. Megl. măceș. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numește în bg. diva šipka „trandafir sălbatic”, dar cf. numele lat. și sp. Cf. și slov. macés(en) „zadă”. Alte explicații sînt insuficiente: de la mărăciniș (Crețu 345); din sb. mekuša „măr sau pară moale” (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás „Matei”, ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceșe (var. măceașă), s. f. (fructul măceșului). Vezi definitia »

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »