MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime. Vezi definitia »

cufunzíme, cufunzími, s.f. (reg., înv.) adâncime. Vezi definitia »

TÉRME s. f. p. Băi publice la romani. – Din lat. thermae. Vezi definitia »

ȘORICÍME s. f. Șoricărie. – Șoarece + suf. -ime. Vezi definitia »

GÁME s.n. v. ghem². [DEX'98] Vezi definitia »