crúnă, crúne, s.f. (reg.) fântână, izvor. Vezi definitia »

ARÁMĂ, (2) arămuri, s. f. 1. Metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru. ◊ Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea). 2. (La pl.) Obiecte făcute din aramă (1). – Lat. *aramen (= aeramen). Vezi definitia »

cleáșcă s.f. (reg.) 1. instrument de lemn cu care ciubărarii moți prind doagele de cerc; cârligel, schimbaș. 2. (reg.) mașină hodorogită. 3. mămăligă rău făcută, cir, fleașcă, terci. Vezi definitia »

ACCELERÍNĂ s. f. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui. (< fr. accélérine) Vezi definitia »

BABÚȘCĂ, babuște, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană – Bg. babuška. Vezi definitia »