zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă Vezi definitia »

FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren]. Vezi definitia »

jepăluí, jepăluiésc, vb. IV (reg.) a jumuli (o pasăre). Vezi definitia »

condominiului Vezi definitia »

bîiguí (-uiésc, bîiguít), vb. – 1. A bîlbîi, a vorbi stîlcit. – 2. A vorbi incoerent, a delira. – 3. A zăpăci, a descuraja. – Var. buigui (cu der. săi). Creație expresivă, cf. bîjbîi. Nu pare convingător etimonul mag. bolyo(n)gni „a greși”, indicat de DAR și de Gáldi, Dict., 86. – Der. bîiguială, s. f. (exprimare fără șir; delir; confuzie); bîiguitor, adj. (bîlbîit; aiurit, zăpăcit); bîiguitură, s. f. (bîlbîială; delir). Vezi definitia »