CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque) Vezi definitia »

ÎNCOVOIÁLĂ, încovoieli, s. f. Încovoietură. – Încovoia + suf. -eală. Vezi definitia »

semănáriță, semănárițe, s.f. (înv.) semănătoare. Vezi definitia »

EȘÁRFĂ s. f. 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< fr. écharpe) Vezi definitia »

SPONDILÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vertebrelor, care poate fi de natură tuberculoasă, infecțioasă etc. [< fr. spondylite]. Vezi definitia »