Definita cuvantului contramarcă
CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contramarcă
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. Vezi definitia »
BENTONÍTĂ s. f. v. bentonit. Vezi definitia »
izbăvínță s.f. (înv.) izbăvire. Vezi definitia »
PEDICHIÚRĂ s.f. Operație de îngrijire a picioarelor, care constă în tăierea unghiilor, a bătăturilor etc. [Pron. -chiu-ră, var. pedicură s.f. / < fr. pédicure < lat. pes – picior, cura – îngrijire]. Vezi definitia »
teleágă (-égi), s. f. – Căruță mică, căruță ușoară cu două roți. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleașcă, s. f. (căruță mică), din rus. teljezka (Scriban). Vezi definitia »