Definita cuvantului scandalici
scandalicí, scandalicésc, vb. IV (înv.) a îndemna la rău; a scăndălisi.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scandalici
cráșci s. f. pl. – Arbust (Rhamnus frangula). Sl. krasŭ „roșu”, de culoarea fructului său. În sl. „roșu” este echivalent cu frumos. De la acest ultim sens (sl. krasinŭ „frumos”) pare a deriva crasnic, s. m. (spiriduș, duh rău), expresie eufemistică (DAR). Vezi definitia »
chíci (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »
béci (béciuri), s. n. – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Șeineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, s. f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”. Vezi definitia »
prisăcí, prisăcésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; în formele priseci, preseci)) a tăia. 2. (reg.) a sparge, a zdrobi. 3. (refl.; reg.; despre cereale) a se scutura (din cauza coacerii excesive); a se răscoace. Vezi definitia »
a da la buci expr. (obs. – d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie sau cu un bărbat. Vezi definitia »