Definita cuvantului nucleu
NUCLÉU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrală a unui atom, care poartă electricitate pozitivă și în care se concentrează aproape întreaga masă a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule, situat în plasmă, cu structură proprie și care are funcții importante în celulă. ♦ (Astr.) Porțiune centrală a unei comete, a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esențial al unui lucru. [Pron. -cleu, pl. -ee, (s.m.) -ei. / < fr. nucléus, lat. nucleus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nucleu
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.] Vezi definitia »
CHORÉU s.n. v. coreu. Vezi definitia »
RAFÉU s.n. Linie de joncțiune a două jumătăți simetrice ale unei formații anatomice sau ale unui organ. [< fr. raphé, cf. gr. raphe – sutură]. Vezi definitia »
TROHÉU, trohei, s. m. Picior de vers alcătuit dintr-o silabă lungă și una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată (în poezia modernă). – Din fr. trochée. Vezi definitia »
sferdetéu, sferdetéi, s.m. (reg.) 1. bucată de lemn care se fixează transversal pe osia carului, în dreptul roților, pentru a susține loitrele. Vezi definitia »