PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, considerație. ♦ (Fig.) Strălucire, atracție. [Pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige]. Vezi definitia »

tuciuriu, -e, tuciurii s. m., s. f. țigan(că). Vezi definitia »

BRÎNZEIU, Pius (1911-2002, n. Vulcan), chirurg român. Acad. (1990), prof. univ. la Timișoara. Preocupări de filozofie a medicinii și de etică medicală („Educația estetică în chirurgie”). Vezi definitia »

TRICLÍNIU s.n. 1. (Ant.) Complex de trei paturi cu trei locuri, așezate de-a lungul a trei părți ale unei mese de sufragerie a unei case romane. ♦ Sufragerie. 2. Sală de mese a unei comunități (monahale) creștine, în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. [Pron. -niu, var. triclinium s.n.. / < lat. triclinium, cf. gr. triklinion < tri – cu trei, kline – pat]. Vezi definitia »

UIUIÚ interj. (În dansurile populare) Chiot de bucurie. [Var.: uiú interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »