Definita cuvantului burtucă
burtúcă (-ci), s. f. – Copcă, gaură în gheața unei ape. Cuvînt rar, pe care în ce ne privește nu îl cunoaștem. La Cihac, II, 486, este menționat ca un der. al mag. burduga „șuvoi de apă”. Înclinăm să vedem acest cuvînt ca un diminutiv de la bortă, „gaură” probabil scris greșit.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu burtucă
MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. – Moroi + suf. -oaică. Vezi definitia »
pomnéată, pomnéși, s.f. 1. (pop.) șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare. 2. (reg.; în forma: pomnetă) bucată de pânză în care se învelesc oasele unui mort când sunt dezgropate. 3. (reg.) colac împletit care se dă de pomană la înmormântări. 4. (reg.; în forma: pocmet) manșetă la cămășile bărbătești țărănești. 5. (reg.; în forma: pogmată) fâșie împodobită la poalele unei fuste femeiești. 6. (reg.; în formele: pocmată, pogmată) cingătoare de fată împodobită cu cusături. 7. (reg.) guler la o cămașă bărbătească. 8. (reg.) fiecare dintre cele două ațe cu care se leagă cămașa bărbătescă la gât. Vezi definitia »
INADERÉNȚĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence]. Vezi definitia »
LIOPCIOFLEÁNDURĂ, liopciofleandure, s. f. (Rar; depr.) Lacheu. – Et. nec. Vezi definitia »
húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas. Vezi definitia »