Definita cuvantului but
but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu but
slut (-tă), adj. – Urît, monstruos, diform, oribil. Sb. sluta (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Scriban). Der. din bg. splut „putred” (Cihac, II, 360), nu este probabilă. Rut. sluta, slutyi ar putea să nu provină din rom. (cf. Candrea, Elemente, 409). – Der. sluți (var. sluti), vb. (a urîți, a desfigura); sluțenie (var. slutenie), s. f. (urîțenie; pocitanie, lighioană); sluțitură, s. f. (hîrcă, hîzenie). Vezi definitia »
NEPERCEPÚT adj. v. INFRASUNET. Vibrație mecanică a unui mediu nepercepută de urechea omului (ci numai cu ajutorul simțului tactil), care se propagă sub formă de unde, ca și sunetele, dar având o frecvență mai mică decât a acestora. [DEX '98] Vezi definitia »
CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out) Vezi definitia »
REBÚT s.n. Produs necorespunzător condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut]. Vezi definitia »
BIOENERGOTERAPEÚT s. m. cel care vindecă bolile prin calitățile sale bioenergetice. (< bioenergie + terapeut) Vezi definitia »