OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. Vezi definitia »

COPTOROȘÍT, -Ă, coptoroșiți, -te, adj. (Reg.) Coptorât. – V. coptoroși. Vezi definitia »

șondromănít s.n. (reg.) 1. taifas. 2. (refl.) ciondănit, ceartă. Vezi definitia »

scoicít, -ă, adj. (reg.) slab, pipernicit. Vezi definitia »

tululuít, tululuítă, adj. (reg.) amețit de nesomn. Vezi definitia »