DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. (< fr. doline) Vezi definitia »

ESPERIÉNȚĂ s. f. v. experiență. Vezi definitia »

poívă², poíve, s.f. (reg.) 1. pânză impermeabilă pentru acoperit mașini, căruțe etc.; prelată, foaie de cort. 2. (în sintagma) poivă lucitoare = mușama. 3. (în forma ponvă) împletitură de nuiele care se pune pe fundul carului ca să nu curgă cerealele. Vezi definitia »

OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »

TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere). Vezi definitia »