trăoáș s.n. (reg.) fânaț (îngrădit). Vezi definitia »

CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș. Vezi definitia »

CASTRONÁȘ, castronașe, s. n. Diminutiv al lui castron; castronel. – Castron + suf. -aș. Vezi definitia »

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș. Vezi definitia »

POTIRÁȘ¹, potirașe, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase (Soldanella major). – Potir + suf. -aș. Vezi definitia »