OBSERVATÓR², -OÁRE, observatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator. Vezi definitia »

procátor, procátori, s.m. (reg.) 1. avocat. 2. (în forma: procátăr) procuror fiscal. 3. (înv.) persoană împuternicită. Vezi definitia »

FORMATÓR, -OÁRE, formatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care confecționează forme de turnătorie; formar. 2. Adj. Care are capacitatea, posibilitatea de a forma. – Forma + suf. -tor. Vezi definitia »

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor. Vezi definitia »

TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ. Vezi definitia »