MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator]. Vezi definitia »

ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor) Vezi definitia »

MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator]. Vezi definitia »

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »

MONOSPÓR s. m. spor singuratic provenit dintr-un sporange. (< fr. monospore) Vezi definitia »