poghircí, poghircésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura. Vezi definitia »

stâlpocí, stâlpocésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti. Vezi definitia »

píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă. Vezi definitia »

pocíci s.m. (reg.) un fel de burete veninos, asemănător hribului. Vezi definitia »

tiriplici s. m. invar. (peior.) persoană lipsită de importanță și inofensivă; om de rând. Vezi definitia »