RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură + suf. -iș. Vezi definitia »

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș. Vezi definitia »

VĂGÁȘ, văgașe (văgașuri), s. n. (Reg.) V. făgaș. Vezi definitia »

gălătúș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci. Vezi definitia »

CANÍȘ s. m. Specie de câini cu părul creț. – Din fr. caniche. Vezi definitia »