NĂSIPÍȘ s. n. v. nisipiș. Vezi definitia »

sábaș¹, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș. Vezi definitia »

SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale. 3. Locuință, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuș. 4. Așezare omenească. ♦ Locuitorii acestei așezări. 5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. și: sălașuri] – Din magh. szállás. Vezi definitia »

HĂȚÁȘ², hățașuri (hățașe), s. n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. – Et. nec. Vezi definitia »

STEGÍȘ, stegiși, s. m. (Reg.) Stegar la o nuntă. Vezi definitia »