PÁNĂ², pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. Vezi definitia »

ATÉLĂ s.f. Scândurică folosită pentru a imobiliza un membru fracturat. [< fr. attelle, cf. lat. astula – bastonaș]. Vezi definitia »

GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle. Vezi definitia »

gospódă, s.f. (reg.) zgomot, larmă. Vezi definitia »

ENCONDROMATÓZĂ s. f. afecțiune caracterizată prin prezența a multiple encondroame. (< fr. enchondromatose) Vezi definitia »