isterisí vb. IV (înv.) a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a despoia. Vezi definitia »

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo). Vezi definitia »

ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). Vezi definitia »

sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență). Vezi definitia »

PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). Vezi definitia »