Definita cuvantului numitor
NUMITÓR s.m. (Mat.) Termen al unei fracții, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ A aduce la același numitor = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu numitor
UMIDIFICATÓR s. n. utilaj pentru menținerea umidității dorite a aerului dintr-un loc determinat. (< fr. humidificateur) Vezi definitia »
SUPERVIZÓR, supervizoare, s. n. (Tel.) Ansamblul de programe ale unui monitor2 (2). – Din engl. supervisor, fr. superviseur. Vezi definitia »
MÂGLISITÓR, -OÁRE, mâglisitori, -oare, adj. (Reg.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. – Mâglisi + suf. -tor. Vezi definitia »
primitor, primitori s. m. homosexual pasiv. Vezi definitia »
ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor. Vezi definitia »