frecá (fréc, frecát), vb. – 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială). Vezi definitia »

RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica. Vezi definitia »

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer]. Vezi definitia »

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. Vezi definitia »

AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare) Vezi definitia »