ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. Vezi definitia »

CORECLÍZĂ s.f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. [< fr. coréclise, cf. fr. kore – pupilă, kleiein – a închide]. Vezi definitia »

STRATOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei între troposferă și ionosferă, prin creșterea temperaturii aerului și prezența unui strat de ozon. (< fr. stratosphère) Vezi definitia »

ȘÚRĂ² s. f. v. șiră. Vezi definitia »

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache. Vezi definitia »