Definita cuvantului obiectiv
OBIECTÍV s.n. 1. Lentilă sau sistem optic care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ♦ Ținta asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. Întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. ♦ Loc care prezintă interes pentru turiști. ♦ (Fig.) Scop, țel, țintă. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiectiv
EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive) Vezi definitia »
AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif]. Vezi definitia »
FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »
ADEZÍV, -Ă I. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante. (< fr. adhésif) Vezi definitia »
COMPENSATÍV, -Ă adj. compensator. (< fr. compensatif) Vezi definitia »