Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ◊ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -e, adj. Caracteristic alegoriei; exprimat în pilde. ◊ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. – Fr. allégorique (lat. lit. allegoricus). Vezi definitia »
VIDEOMAGNÉTIC, -Ă, videomagnetici, -ce, adj. Referitor la înregistrarea imaginii pe bandă magnetică. [Pr.: -de-o-] – Din fr. vidéomagnetique. Vezi definitia »
SCÚTIC s. n. v. scutec. Vezi definitia »
ANTISOVIÉTIC, -Ă adj. împotriva fostei Uniuni Sovietice. (< germ. antisowjetisch) Vezi definitia »
DOCIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la docimologie. [< fr. docimologique]. Vezi definitia »