MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc. Vezi definitia »

SĂSÉSC, -EÁSCĂ, săsești, adj. Care aparține sașilor¹, privitor la sași¹. – Sas¹ + suf. -esc. Vezi definitia »

ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc. Vezi definitia »

DONJUANÉSC, -Ă adj. de donjuan. (< fr. donjuanesque) Vezi definitia »

MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc. Vezi definitia »