șondrolí, șondrolésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi încet, domol; a sta la taifas. 2. a cicăli. Vezi definitia »

fălí (fălésc, fălít), vb. – (Banat) A fi lipsit de. Sb. faliti, din it. fallire. – Der. fălincă, s. f. (greșeală, eroare), din sb. falinka. Vezi definitia »

dolí, dolésc, vb. IV (pop.) 1. a ocoli (cu pluta). 2. a curge lin. Vezi definitia »

nivelí, nivelésc, vb. IV (reg.) a nivela. Vezi definitia »

călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire). Vezi definitia »