RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium]. Vezi definitia »

MEITNERIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 109, produs în mod artificial. [Pr.: maitnériu – Sb.: Mt] (cf. engl. meitnerium < n. pr. Lise Meitner; 1992) [MW] Vezi definitia »

jileríu s.m. (înv.) V. jelér. Vezi definitia »

VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö. Vezi definitia »