díblă (díble), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla. – Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist). Vezi definitia »

SÉPTIMĂ² s. f. a șaptea poziție de apărare la scrimă. (< fr. septime) Vezi definitia »

HAVAIÁNĂ, havaiane, s. f. Un fel de chitară, cu sunetul lin și tărăgănat. – Fr. hawaienne. Vezi definitia »

RADIONECRÓZĂ s. f. necroză a unui țesut datorată acțiunii radiațiilor X. (< fr. radionécrose) Vezi definitia »

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. Vezi definitia »