SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice. Vezi definitia »

DAMBLAGÍU, -ÍE, damblagii, s. m. și f. 1. Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu. Vezi definitia »

KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF] Vezi definitia »

undulatóriu, undulatórie, adj. (pop.) ondulator. Vezi definitia »

PROMÉȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium) Vezi definitia »