TUNÍCĂ, tunici, s. f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica. Vezi definitia »

pâcâiálă, pâcâiéli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufăială, pâșcăială. 2. (despe lumină, flacără) pâlpâire. 3. (despre firele de ață) rupere, pocnitură. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste păsări. Vezi definitia »

GEROIGIÉNĂ s. f. ansamblu de reguli privind modul de viață rațional al bătrânilor. (< gero- + igienă) Vezi definitia »

CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ, cheratoconjunctivite, s. f. (Med.) Inflamație simultană a corneei și conjunctivei. – Din fr. kératoconjonctivite. Vezi definitia »

IDEMPOTÉNȚĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence) Vezi definitia »