páșă (-și), s. m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalți funcționari. – Var. pașă, înv. pașa, pl. pașale. Mr. pășe, pașă, megl. pașă. Tc. pașa, pl. pașalar (Șeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. pașalîc, s. n. (provincie guvernată de pașă), din tc. pașalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pășie, s. f. (demnitate de pașă); pășoaie, s. f. (nevastă de pașă). – Cf. bulibașe, delibașe. Vezi definitia »

DIGITALÍNĂ s.f. Principiu activ extras din frunzele de digitală, care este întrebuințat mai ales în tratamentul unor boli de inimă și ca diuretic. [< fr. digitaline]. Vezi definitia »

oláviță s.f. (înv.) bere. Vezi definitia »

ORTOGRÁMĂ s. f. model de scriere corectă. (< fr. orthogramme) Vezi definitia »

TIREOSTIMULÍNĂ s. f. hormon hipofizar tireotrop care reglează formarea tiroxinei. (< fr. thyréostimuline) Vezi definitia »