Definita cuvantului scoțător
scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scoțător
PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur]. Vezi definitia »
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor) Vezi definitia »
PESCADÓR s. n. navă pentru pescuitul marin în larg, cu instalații de depozitare, congelare (și preparare) a peștelui. (< sp. pescador) Vezi definitia »
IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător. Vezi definitia »
CLAMIDOSPÓR s. m. spor asexuat, de rezistență, cu membrana îngroșată și cu citoplasma densă, la ascomicete și ustilaginale. (< fr. chlamydospore) Vezi definitia »