boușór s. m., pl. boușori / boișori Vezi definitia »

ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare. Vezi definitia »

FOCUȘÓR, focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc¹ (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »

numinătór, numinătóri, s.m. (înv.) numitor. Vezi definitia »

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur) Vezi definitia »