Definita cuvantului scoțător
scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scoțător
FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s. n. Material a cărui conducție variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor. Vezi definitia »
GERMINATÓR, -OÁRE adj. Care are puterea de a germina sau de a determina germinarea. // s.n. 1. Instrument pentru determinarea procentului de germinație a semințelor. [Cf. it. germinatore, fr. germinateur]. Vezi definitia »
AEROMOTÓR s.n. Motor acționat de vânt. [Cf. fr. aéromoteur]. Vezi definitia »
noatiór, noatióri, s.m. (reg.) berbec de doi ani. Vezi definitia »
ctítor (ctítori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie). Vezi definitia »