OLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Olanda. ◊ (s.f.) limbă germanică vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. (< fr. hollandais, it. olandese) Vezi definitia »

BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, târgoveț. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese]. Vezi definitia »

AMORÉZ, -Ă s. m. f. iubit(ă). ◊ (fam.) adorator, îndrăgostit. ♦ prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. (după fr. amoureux) Vezi definitia »

oștéz (-ze), s. n. – (Trans., înv.) Mahala, periferie. – Var. oșteză. Germ. Hofstadt, prin intermediul mag. hóstát (Gáldi, Dict., 148). – Der. oștezean, adj. (de mahala). Vezi definitia »

ENGADINÉZ, -Ă, engadinézi, -e, adj., s. f. (Lingv.) (Care se referă la o) varietate a retoromanei occidentale, denumită și ladină, vorbită în Engiadina (Engadin), pe valea fluviului Inn, în Elveția. [GDLC] Vezi definitia »