TAHIFAGÍE s. f. faptul de a ingera repede alimentele, cu masticație insuficientă. (< fr. tachyphagie) Vezi definitia »

NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie]. Vezi definitia »

STUDENȚÍE s.f. Timpul cât cineva este student; stare, viață de student. [Gen. -iei. / < student (pl.studenți) + -ie]. Vezi definitia »

PROCTOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a anusului. (< fr. proctotomie) Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »