OLIGOPÓL s. n. formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. (< fr. oligopol) Vezi definitia »

bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica. Vezi definitia »

METÓL s.m. Compus organic alb, cristalizat, folosit ca developator în fotografie; genol. [< fr. métol, germ. Metol]. Vezi definitia »

DIAMINOFENÓL s. n. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie. (< fr. diaminophénol) Vezi definitia »

stol (-luri), s. n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79). Vezi definitia »