Definita cuvantului lăstar
LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lăstar
INTERIMÁR, -Ă s. m. f., adj. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului. (< fr. intérimaire) Vezi definitia »
SALTÁR s. n. v. sertar. Vezi definitia »
LUMINÁR s. n. corp de luminat electric. (< fr. luminaire) Vezi definitia »
CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar. Vezi definitia »
folár2, folári, s.m. (reg., înv.) funcționar însărcinat cu strângerea folăritului (v.). Vezi definitia »