suráș, -ă, adj. (reg.; despre animale și păsări) cu pielea, părul, blana de culoare sură; cu penele sure; cenușiu, suran, sein. Vezi definitia »

rîntáș (-și), s. m. – Sos făcut cu făină prăjită în grăsime. Mag. rántás (Cihac, II, 522; Philippide, Principii, 64; Gáldi, Dict., 154). Vezi definitia »

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș. Vezi definitia »

BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Din bujor + suf. -aș. Vezi definitia »

FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »