PITAGORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pitagorismului; pitagoric, pitagorician. (< germ. pythagoreisch) Vezi definitia »

nabóinic, nabóinice, s.n. (reg.) unealtă cu care se bat parii carmacelor pentru a fi fixați în fundul unei ape; mai. Vezi definitia »

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. și f. Adept al eristicii. / < fr. éristique]. Vezi definitia »

TÓXIC¹, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus) Vezi definitia »

MISTAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la practicile inițiatice, la mistagogie, de mistagog. [Cf. fr. mystagogique, it. mistagogico]. Vezi definitia »