BISILÁB, -Ă adj., s. n. bisilabic. (< fr. bissylabe) Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »

HEXASILÁB adj., s. n. (vers) din șase silabe. (< fr. hexasyllabe) Vezi definitia »

DECASILÁB, -Ă, decasilabi, -e, adj., s. m. (Vers) care are zece silabe, despărțite de cezură în două grupe după silaba a patra sau a cincea. – Din fr. décassyllabe. Vezi definitia »

MOZARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (creștin) care și-a păstrat religia în timpul ocupației arabe în Spania. II. adj. arta ~ă = arta creștină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influența artei islamice, caracterizată prin arcul în potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului. (< fr. mozarabe, sp. moz' arabe) Vezi definitia »