Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
BLENURÍE s. f. prezența de mucozități în urină. (< fr. blennurie) Vezi definitia »
FOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor și procedeelor de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor. – Din fr. photogrammétrie. Vezi definitia »
SCÓRIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. 3. strat de oxid pe suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 4. (fig.) imperfecțiune, defect. (< fr. scorie, lat. scoria) Vezi definitia »
ECLÉZIE s.f. v. ecclesia. Vezi definitia »
CORECTAZÍE s. f. Dilatație a pupilei. – Din fr. coréctasie. Vezi definitia »