PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. Vezi definitia »

MĂGULÍT, -Ă, măguliți, -te, adj. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). ♦ Înv. Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. – V. măguli. Vezi definitia »

IEFTINÍT, -Ă, ieftiniți, -te, adj. (Despre mărfuri, lucrări, servicii etc.) Cu preț redus. – V. ieftini. Vezi definitia »

ADAMÍT, -Ă s. m. f. eretic, adept al adamismului (1). (< fr. adamite) Vezi definitia »

aciolisit, -ă, aciolisiți, -te adj. (intl.) 1. urmărit, filat, supravegheat 2. arestat Vezi definitia »