atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83). Vezi definitia »

BATÉL, batele s.n. Vezi definitia »

șprénghel, șprénghele, s.n. (reg.) 1. bârnă care se introduce între armături pentru a le strânge între pereții galeriei și a le menține fixe. 2. proptea provizorie de lemn folosită pentru a sprijini tavanul sau pereții unei galerii. Vezi definitia »

model țipar Vezi definitia »

CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinél adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”). Vezi definitia »